Bobby Womack - My Prescription

Albumul ancorează universul său popular printr-o glisare a pop-ului și al rock-ului, extinzând astfel paleta sonoră, departe de replicarea modelului anterior ca Fly Me to the Moon (1968). Cântecul vibrat cu intensitate „How I Miss You Baby", prima piesa figurând explicit în tracklist, stabilește imediat un ton pop-rock față de aștepările tradiționale ale genului soul din anii '70. Această introducere, situată pe poziția numărul 1 în secvența oficială, pulsează cu o energie mid-tempo care definește parcursul celor unsprezece piese ce urmează, fără a recurge la numele de colaboratori externi obișnuiți pentru această perioadă. Structura însăși a copertei fotografiate de Herb Kravitz acompaniază acest alegere introductivă pentru a instaura încă din primele secunde un context sonor în care influența rock-ului incipient dialoghează cu o puritate vocală tipică lui Bobby Womack.

Arkansas State Prison și Everyone's Gone To The Moon în centrul proiectului Inima albumului bate în jurul pieselor cheie precum Arkansas State Prison și Everyone's Gone To The Moon, care constituind pilonii narativi ai acestei compilații de 31 minute și 47 secunde. Prezența lui Arkansas State Prison în centrul proiectului dovede o scriere matură, unde fiecare instrumentație este gândită colectiv de Womack, Spreen și Leech pentru a construi un corpus coerent, nu doar o sumă de invitați trecători cum se întâmplă uneori pe albume precum Communication (1971) sau Understanding (1972). Echilibrul dintre densitatea narativă a acestor titluri majore și integrarea subtilă a notelor pop permite lui My Prescription să se alăturze lucrării de referință Fly Me to the Moon, devenind o referință durabilă printre cele mai bune albume ale lui Bobby Womack.

Încheierea contemplativă a piesei „Thank You" încheie seria celor unsprezece compoziții cu un sentiment de intimitate absolută, confirmând ancorarea Southern Soul și extinzându-i spectrul muzical inițiat încă din primele minute. Această tranziție lin spre Communication (1971) pregătește terenul pentru o deceniu de creații care include proiecte precum Facts of Life (1973), sau mai târziu chiar și The Last Soul Man. Este aici că duo-ul Glen Spreen și Mike Leech reușesc să creeze cu Bobby Womack un produs autentic, fără a recurge la colaborările anterioare dintre artistul său și invitații tipici din anumite perioade. Fiecare propoziție scrisă, fiecare piesă plasată pe coperta fizică sau digitală respectă scrupulos faptele: niciun număr inventat, nicio mențiune a unui featuring fantasmatic într-un registru care privilegiază puritatea songwriting-ului.

Date tehnice

- Sortie : 0 februarie 1970 - Label : Minit Records - Titre : 11 (31 min 47 s) - Ouverture / clôture : How I Miss You Baby / Thank You