Erykah Badu - Baduizm

Baduizm prezintă o fotografie a unei artiste aflată într-un proces de profesionalizare, marcând trecerea de la explorarea inițială la consolidarea unui univers sonor propriu. Această compilație de 20 de titluri, publicată pe 11 februarie 1997 de Kedar Entertainment și Universal Records, nu se limitează la anunțarea unei cariere; ea stabilește definitiv poziția lui Erykah Badu în centrul mișcării neo-soul, combinând elemente din R&B, jazz și soul. Spre deosebire de un simplu album de lansare, această lucrare este imediat recunoscută ca fiind unul dintre cele mai emblematice albume R&B din toate timpurile, validând o abordare artistică în care vocea, corul, clapele, programarea și producția sunt atribuite în întregime artistei. Această versatilitate tehnică, susținută de o arhitectură sonoră îmbogățită de Ron Carter la chitară bas, Bob Power la clape și mixaj, precum și de Ike Lee III și Madukwu Chinwah la voci, îi permite lui Badu să creeze un peisaj în care fiecare contribuție servește o viziune globală. Acest prim album de studio funcționează ca un manifest, confirmând statutul de capodoperă, conform unei surse, care a fost lansat cu 27 de ani înainte de iunie 2024, și stabilește bazele unei discografii care va atinge apogeul mult mai târziu, cu Mama's Gun în 2000.

Actul de naștere al unei cariere profesionale pe Rim Shot

Albumul începe cu "Rim Shot", o piesă de pe disc care funcționează ca o semnătură imediată a pactului încheiat între artist, cumnatul său, Robert "Free" Bradford, și labelul Kedar Entertainment. Acest titlu marchează începutul secvenței audio, consolidând cariera profesională a lui Badu după ce și-a părăsit Universitatea de Stat Grambling pentru a se dedica în totalitate muzicii. Această introducere creează o tensiune între necesitatea de a-și găsi propriul drum și influențele externe care au modelat această traiectorie, în special originea africană, cu turbanurile și tobele. Această piesă introductivă pregătește terenul pentru o explorare în care albumul se îndepărtează de demo-urile inițiale, cum ar fi "Country Cousins" din 19 piese, care a atras atenția lui Kedar Massenburg, și intră într-o fază de maturitate artistică imediată. Poziția acestei piese la începutul listei definește tonul unui proiect care își propune să redea muzica soul pură, amintind de standardele anilor '70, dar injectând o modernitate specifică anilor '90.

O fuziune organică între claviaturi, bas și arhivele lui Badu

Construirea internă a albumului se bazează pe o arhitectură sonoră hibridă, în care producția este semnată de Erykah Badu, îmbogățită de contribuțiile tehnice ale lui Bob Power și Ike Lee III. Prezența lui Ron Carter la bas adaugă profunzime organică, ancorând sunetul într-o tradiție jazzistică, fără a sacrifica fluiditatea R&B. Această colaborare instrumentală constituie fundamentul unei fuziuni inovatoare, în care R&B se îmbină cu jazz și soul pentru a crea un nou limbaj muzical. Ședințele de înregistrare, desfășurate la studiourile Battery din New York și în alte locuri, precum Philadelphia, au permis integrarea acestor elemente într-un mod coerent, transformând intervențiile inițiale, care inițial erau considerate doar demo-uri, în piese majore ale albumului. Versatilitatea lui Badu la clape și programare îi permite un control total asupra esteticii discului, creând o identitate sonoră care rezistă comparațiilor simple cu alți artiști de la acea vreme.

Laboratorul neo-soul, datorită colaborării cu The Roots

Integrarea trupei The Roots în sesiunile de înregistrare, în special pentru piese precum "Otherside of the Game" și "Sometimes", reprezintă o etapă de adăugiri tardive, care a contribuit la diversificarea instrumentației albumului. Aceste intervenții, inițial concepute ca demo-uri, au fost integrate în discul final datorită unui efort metodic. Vocile de fund adaugă o textură suplimentară, cu participarea lui N'Dambi și Madukwu Chinwah, care îmbogățesc corurile, fără a diminua importanța vocii principale a lui Badu. Această abordare colaborativă, care include producători precum Kedar Massenburg și o direcție artistică asigurată de Sandie Lee Drake, demonstrează o dorință de a combina diverse talente pentru a crea un produs final de calitate.

Ecoul undelor, prin intermediul celor patru single-uri care au construit legenda albumului de aur

Impactul comercial și cultural al albumului este imediat și durabil, fiind certificat cu triple discuri de aur de către RIAA pe 27 iunie 2000, ceea ce validează succesul său în rândul publicului. Acest album este clasat pe locul 23 printre cele mai bune albume din 1997 și ocupă locul 1077 în clasamentul celor mai bune albume din toate timpurile. Recunoașterea critică provine și din publicații importante, care îl plasează pe locul 65 în lista „100 meilleurs albums des années 1990” de la Rolling Stone și pe locul 12 în lista „20 meilleurs albums de 1997” de la Spin. Aceste clasamente reflectă o recepție critică care a reușit să identifice imediat valoarea istorică a acestui album, dincolo de vânzările inițiale. Ediția specială din 17 iulie 2007, care include albumul original și un CD bonus cu diferite versiuni ale pieselor, demonstrează, de asemenea, o cerere persistentă de a revedea aceste opere.

Un copil cu blues: o încheiere memorabilă, care îi aduce recunoaștere lui Terence Blanchard

Moștenirea imediată a acestui album se materializează printr-o încheiere memorabilă pe melodia 20: „Un copil cu blues”. Această încheiere valide identitatea masculină a unui proiect, adesea perceput ca fiind profund introspectiv, în timp ce deschide o poartă către colaborări viitoare, care vor îmbogăți și mai mult cariera artistului. Amintirea lăsată de acest album este confirmată de faptul că este considerat un capodoperă fondator, asigurând Erykah Badu titlul de figură emblematică a mișcării neo-soul pentru mulți ani de acum înainte.

Date tehnice

- Data lansării: 11 februarie 1997 - Etichetă: Kedar Entertainment, Universal Records - Număr de melodii: 20 - Început / sfârșit: Rim Shot / A Child With the Blues (From “Eve’s Bayou” Soundtrack) - Participanți: Terence Blanchard - Proiect anterior: Live (în direct, 1997)