French Montana - Jungle Rules

„Whiskey Eyes” nu este doar un simplu gen, ci mai degrabă un manifest pentru Jungle Rules. Prin plasarea lui Chinx în rolul principal, French Montana își consolidează al doilea album într-o continuitate clară. Acestă alegere structurală stabilește tonul: cel al unui rapper marocan-american, care, între Excuse My French (2013) și lansarea acestui album pe 14 iulie 2017, își propune să își consolideze poziția pe scena americană prin intermediul Bad Boy Entertainment și Epic. Titlul, publicat sub aceste două etichete, se încadrează într-o traiectorie care a văzut artistul trece prin Wave Gods (2016) înainte de a ajunge la această etapă din 2017.

„Whiskey Eyes”: un început prin continuitate cu Chinx

Prezența lui Chinx în primul cântec nu este întâmplătoare. Documentul cultural confirmă că cei doi artiști au colaborat deja la „Throw It in the Bag” pentru Excuse My French (2013). Reapariția lui Chinx în deschiderea Jungle Rules funcționează ca un fir roșu, conectând primul album de studio cu al doilea. Aceasta semnalează ascultătorilor că dinamica stabilită în 2013 rămâne vie, oferind stabilitate narativă unui album care, de asemenea, include multiple voci externe. Din cele 18 cântece, care durează 1 oră și 4 minute, această conexiune inițială servește ca punct de ancorare înainte ca proiectul să se împrăștie în teritorii sonore mai variate.

„No Pressure” versus „Unforgettable”: duelul dintre Future și Swae Lee

Pe de o parte, piesa 10, cu Future, are un stil trap puternic, care întărește profilul mainstream al albumului. Criticii laudă această capacitate de a explora diferite registre, așa cum menționează Exclaim!

A Lie: când Max B și The Weeknd se întâlnesc pe aceeași pistă

Piesa 4, „A Lie”, reflectă această ambiție de hibridizare. Aceasta adună The Weeknd și Max B, două figuri cu universuri distincte, dar complementare, aici. Articolul CULTURĂ amintește că Max B a fost deja invitat de French Montana pe „Once in a While” pentru Excuse My French (2013), în timp ce The Weeknd a fost prezent pe „Gifted” din același album. Colaborarea lor pe Jungle Rules marchează o evoluție: nu se mai limitează la apelarea unor vedete individuale, ci la combinarea lor într-o singură piesă pentru a crea o alchimie nouă. Această asociație ilustrează dorința artistului de a integra voci importante din R&B și hip-hop clasic în propria sa narațiune, adăugând un strat de complexitate producției realizate de Harry Fraud, Scott Storch, Detail, London on da Track și Mike Will Made It.

Stop It cu T.I.: titlul care nu reușește să impresioneze

Une parte a albumului se remarcă prin densitatea și profunzime, în timp ce alta suferă de lipsă de coerență. Piesa „Stop It”, cu T.I., este menționată de critici ca un exemplu de moment mai puțin reușit. Sagihiphop.com subliniază faptul că această piesă, co-producută de Scott Storch, „n'a rien de spécial”, contribuie la o încheiere a albumului considerată dificilă. Din cele 18 piese, această structură dezordonată diminuează impactul pieselor memorabile, cum ar fi „No Pressure” sau „Unforgettable”, creând o discrepanță între ambiția comercială și coerența artistică percepută de ascultători.

18 piese pentru 52.000 de vânzări: tensiunea dintre volum și impact

Performanța comercială a Jungle Rules este semnificativă, dar și nuanțată. Albumul a ajuns pe locul al treilea în Billboard 200 în SUA, vândând 52.000 de exemplare în prima săptămână. Această performanță a fost confirmată de o certificare de aur de la RIAA în iunie 2020, demonstrând o popularitate durabilă, dincolo de lansarea inițială. Cu toate acestea, acest succes este însoțit de o critică constantă privind lungimea albumului. Cu 18 piese și 12 colaborări, albumul pune accent pe cantitate și pe expunerea mediatică, prin intermediul unor nume precum Travis Scott, Pharrell Williams sau Quavo. Această strategie a permis atingerea unui public larg, dar a contribuit și la percepția unui proiect uneori prea dezordonat, unde momentele de profunzime lirică coexistă cu piese considerate superficiale.

Structura piesei Jungle Rules se încheie cu „White Dress”, o secțiune de 18 minute care încheie această experiență de 1 oră și 4 minute. Această secțiune finală, precedată de titlurile „Famous” și „Too Much”, oferă o concluzie distinctă, după energia trap din „Black Out” cu Young Thug sau colaborarea cu Marc E. Bassy în „She Workin”. Albumul se încadrează într-o cronologie precisă: urmează după Wave Gods (2016) și precede MONTANA (2019), marcând astfel un punct de cotitură în discografia rapperului. Alegerea invitaților relevă, de asemenea, legături istorice solide. Pe lângă Chinx, The Weeknd și Max B menționați anterior, se regăsesc Pharrell Williams în „Bring Dem Things” și Quavo în „Migo Montana”. Aceste colaborări se adaugă la prezența lui Ziico Niico în „Bag” și a lui Alkaline în „Formula”, completând un casting în care 12 dintre cele 18 piese beneficiază de participări ale altor artiști. Această densitate colaborativă, susținută de single-urile „No Pressure” și „Unforgettable”, a permis albumului să se remarce, în ciuda criticilor legate de lungimea sa. Certificarea de platină obținută în iunie 2020 confirmă faptul că această strategie de acumulare a unor talente importante, înrădăcinată în label-ul Bad Boy Entertainment, a reușit să capteze atenția publicului american, dincolo de simpla lansare comercială. Jungle Rules se poziționează ca un element esențial în cariera lui French Montana, intercalat între Wave Gods (2016) și MONTANA (2019). Recenzia critică, în general pozitivă (68/100 pe Metacritic), recunoaște capacitatea rapperului de a evolua de la Excuse My French (2013), menționând, în același timp, limitele unei structuri care uneori lipsește de o temă unificatoare.

Foaie tehnică

- Data lansării: 14 iulie 2017 - Etichetă: Bad Boy Entertainment, Epic - Număr de piese: 18 (1 oră 4 minute) - Început / sfârșit: Whiskey Eyes / White Dress - Oaspeți: Chinx, Swae Lee, The Weeknd, Max B, Travis Scott, Pharrell Williams, Ziico Niico, Quavo, Future, T.I., Young Thug, Marc E. Bassy … - Album anterior: Wave Gods (2016)