ORELSAN - Perdu d’avance

Aurélien Cotentin lansează primul său album de studio, intitulat Perdu d'avance. Acest titlu anunță un destin fatal, înainte ca muzica să înceapă să fie creată. Lansat pe 16 februarie 2009, pe eticheta 7th Magnitude, acest disc de 56 de minute și 58 de secunde stabilește bazele unei discipline care îl va consacra. Spre deosebire de o abordare superficială, această lucrare marchează începutul unei cariere, care ulterior se va concentra pe introspecție sinceră și pe reflecții despre viața reală, în special după o perioadă de tăcere relativă, cu albumul Changement, lansat în 2008.

Anul revenirii la punctul de plecare

Genesea acestui proiect marchează o ruptură clară față de o fază inițială, caracterizată de explorarea rețelelor, cum ar fi Myspace. În fața unei foi albe, artistul explică că a trecut printr-o perioadă dificilă, cu opt-zece luni fără a compune muzică, o absență care a făcut necesar un nou album. Albumul începe cu Etoiles Invisibles, o piesă care stabilește imediat o atmosferă de îndoială și așteptare, departe de certitudinile adesea asociate cu începuturile. Această introducere, combinată cu încheierea albumului cu Peur De L'échec, marchează o traiectorie în care adolescența se întâlnește deja cu primele semne ale intrării în lumea spectacolelor. Producția adoptă aici un rol neutru, oferind un fundal stabil, astfel încât vocea să poată purta singură greutatea textelor, fără elemente inutile.

Între gloria lumii spectacolelor și frica eșecului

Ascultarea dezvăluie o structură care leagă tineretea de provocările scenei muzicale, cu o progresie care sugerează o maturizare rapidă. Durata totală a albumului, de 14 piese, oferă o experiență de ascultare intensă, fără pauze inutile, în care fiecare piesă pare esențială pentru înțelegerea generală a traseului. Deși albumul a obținut certificarea de disc de aur, vândând peste 100.000 de exemplare în Franța, acesta conține și o controversă în jurul piesei Sale Pute, acuzată că incită la violență împotriva femeilor. Orelsan va spune ulterior că regretă această piesă, deoarece era tânăr și s-a schimbat de atunci, o evoluție care arată clar caracterul sincer al acestui prim album.

Stele Ascunse: albumul care începe cu îndoială

Piesa de deschidere, Etoiles Invisibles, stabilește atmosfera pentru un călătorie în care certitudinile sunt rare. Această piesă, plasată în prima poziție a listei de piese, introduce o reflecție asupra a ceea ce rămâne inaccesibil, creând un contrast cu succesul comercial pe care îl așteaptă albumul. Lipsa de superlative și abordarea austeră permit acestei piese să se deschidă fără un accent excesiv, respectând astfel disciplina impusă de textul însuși al albumului. Este o introducere care nu își propune să impresioneze, ci să pregătească ascultătorul pentru o ascultare concentrată pe conținutul cuvintelor.

Disciplina impusă de o piesă centrală

Piesa de pe a 7-a, intitulată Perdu D'avance, reprezintă un punct culminant tematic, care validează conceptul general al albumului. Această piesă centrală, purtând numele proiectului, funcționează ca un punct de legătură între diferitele aspecte ale vieții prezentate, de la izolare în mediul rural până la confruntarea cu realitatea socială. Producția simplă și intimă respectă o disciplină de scriere în care subiectul precede forma muzicală, așa cum a explicat autorul, necesitând să știe despre ce va vorbi înainte de a găsi rimele potrivite. Această abordare metodică transformă fiecare titlu într-un element dintr-o narațiune coerentă, care leagă adolescența de lumea spectacolului.

Între Bine și Rău: colaborarea cu Gringe

Pe locul 12 din lista pieselor, această melodie marchează o pauză colectivă într-un album majoritar solo. Colaborarea cu Gringe aduce o energie complementară și, probabil, un stil vocal diferit sau un ritm distinct, pentru a dinamiza piesa, creând un moment de respirație necesar într-o lucrare care explorează adesea singurătatea. Această mențiune unică, fără a recurge la comparații cu duo-ul Casseurs Flowters, care se va forma mai târziu, subliniază excepționalitatea acestei colaborări în cadrul unui proiect foarte personal.

Ultima piesă de pe album, plasată pe locul 14, încheie discul cu Peur De L'échec, incluzând o colaborare cu Ron Bumblefoot Thal. Prezența unui invitat recunoscut adaugă o nouă nuanță vocală sau o perspectivă alternativă asupra temei piesei finale, oferind o interpretare care completează mesajul. Poziția acestei piese la sfârșitul listei de melodii îi conferă un rol de concluzie, rezonând cu tema de frică și incertitudine care traversează întreaga lucrare.

Această primă lucrare se încadrează într-o ascensiune rapidă, artistul având succes în 2008 cu titlul Changement, înainte de a lansa acest album. Cariera lui Aurélien Cotentin a continuat să se dezvolte, în special datorită lansării albumului Le Chant des sirènes în 2011, care a avut un succes comercial uriaș, fiind certificat cu trei discuri de aur. Durata totală a albumului, de aproximativ 57 de minute, permite o imersiune completă în acest univers, în care artistul s-a izolat în mediul rural pentru a scrie, departe de prieteni, pentru a-și forța creativitatea. Această rigurozitate metodică, în care subiectul precede rimele, contrastează cu perioada de declin care a urmat primului său album personal, Perdu d'avance. Deși acest proiect inițial a câștigat premiul Constantin și a vândut peste 100.000 de exemplare, el deschide calea către o recunoaștere internațională, în special prin adaptarea manga One Punch Man, unde devine vocea franceză a lui Saitama începând cu 2016. Această evoluție demonstrează că, dincolo de controverse, cum ar fi cea din jurul Sale Pute, pe care a exprimat regret că a avut-o când era tânăr, traiectoria sa s-a stabilizat, atingând cote înalte, cum ar fi albumul Civilisation din 2021, certificat cu aur într-o săptămână. Albumul se încadrează într-o carieră care va continua cu Le Chant des sirènes în 2011, apoi cu Civilisation în 2021 și La fuite en avant în 2025, confirmând longevitatea unui parcurs inițiat aici cu disciplină și onestitate. Nominalizarea la premiul Constantin și succesul public confirmă faptul că această abordare sobru și disciplinată a găsit publicul încă de la început.

Date tehnică

- Data lansării: 16 februarie 2009 - Etichetă: Magnitudine 7 - Număr de piese: 14 (56 minute și 58 secunde) - Început / sfârșit: Etoiles Invisibles / Peur De L'échec - Participanți: Gringe, Ron Bumblefoot