Snoop Dogg - Duces ’n Trayz: The Old Fashioned Way

Duces 'N Trayz: The Old Fashioned Way, lansat pe 1 iunie 2001 prin intermediul etichelor TVT Records, Doggy Style Records și TVT Europe, nu se limitează la adăugarea unei straturi suplimentare în discografia lui Snoop Dogg. Albumul își impune imediat statutul de monument al colaborării, cu o densitate excepțională care sfidează standardele obișnuite ale sfârșitului anilor '90 și începutului anilor 2000. Strategia de integrare maximă cu Nate Dogg și Tha Eastsidaz pe piesele cheie creează o identitate sonoră colectivă care transcende simpla adunare a talențurilor. Este pe „Eastside Ridaz" că această strategie atinge apogeul său tehnic și artistic. Intervenia lui Nate Dogg, figura emblematică a genului care deja colaborase cu Snoop la „Groupie" (Tha Doggfather, 1996), „Don't Tell" (No Limit Top Dogg, 1999) sau chiar „Set It Off" și „Lay Low" (Tha Last Meal, 2000), aduce aici o dimensiune de experiență și greutate istorică inegalată. Adăugarea lui LaToiya Williams, cântăreața ale cărei voci fuseseră deja auzite la „I Believe in You" (Paid tha Cost to Be da Bo$$, 2002) sau chiar „Cold Game" (Doggumentary, 2011), creează un contrast perfect cu flow-urile rapaților. Această concentrare maximă de invitați transformă piesa într-o adevărată antologie microscopică a scenei californiene, unde fiecare voce aduce culoarea sa fără a îneca pe celelalte. Energia colectivă se întărește și mai mult pe „Welcome 2 tha House", o piesă care ilustrează perfect abordarea curatorială a albumului. Pe această pistă, Nate Dogg reapare, acompaniind aici pe Tha Eastsidaz precum și pe formația Tha Angels. Această configurație creează o atmosferă festivă și comunitară, unde figura emblematică a lui Nate Dogg servește ca ciment între diferitele membri ale colectivului. Prezența simultană a acestor trei entități – două formații și un solist legendar – demonstrează o voință de extindere a ecosistemului rap-ului West Coast dincolo de cercurile restrânse obișnuite. Piesa funcționează ca un pod generațional, legând moștenirea lui Nate Dogg de fresca în construcție de către Snoop și Daz, totodată integrând proaspătatea adusă de Tha Angels. Dincolo de colaborările pur muzicale, albumul integrează o dimensiune culturală semnificativă prin „Crip Hop". Această piesă, care face parte din filmul Baby Boy și din soundtrack-ul său corespunzător, include pe LaToiya Williams și Tha Eastsidaz. Colaborarea cu LaToiya Williams la această piesă specifică adaugă o dimensiune cinematografică distinctă, legând rap-ul underground de industria majoră a cinema-ului hollywoodian. Această dublă apartenență – album studio și coloană sonoră – întărește statutul albumului ca obiect cultural major al epocii, capabil să traverseze frontierele dintre diferite medii. Prezența lui LaToiya Williams la această piesă în particular subliniază capacitatea duo-ului de a se adapta constrângerilor unei producții cinematografice menținând totodată identitatea rap autentică. Strategia curatorială a Duces 'N Trayz se extinde mult dincolo de colaborările cu Snoop Dogg, integrând o constelație de artiști care formează un adevărat ecosistem West Coast. Pe „Dogghouse in Your Mouth", piesa 12 acționează ca un carrefour major unde se întâlnesc King Lou, Kurupt, Mixmaster Spade, RBX, Ruff Dogg și Suga Free, toți reuniți în jurul lui Tha Eastsidaz. Această configurație densă demonstrează o voință de a aduna figurile emblematici ale rap-ului californian într-un singur moment discografic, creând o densitate sonoră unică care sfidează norma albumelor solo dominante ale epocii. Albumul se încheie cu „Everywhere I Go", o piesă care marchează sfârșitul unui parcurs artistic marcat de o integrare maximă a talențurilor exterioare. Această abordare colaborativă a permis discurii să depășească frontierele geografice și culturale, ajungând la locul 15 în clasamentul canadian Top 50 Albums timp de patru săptămâni consecutive. Certificarea de aur obținută pe 11 martie 2002 validează durabil această strategie de deschidere către o diversitate artistică fără precedent. Prin integrarea unor artiști precum Lil' Mo la „So Low" sau Daddy V la „There Comes a Time", albumul arată că Tha Eastsidaz nu se mulțumeau să reproducă codurile stabilite de Snoop Dogg, ci construiau propria lor identitate colectivă capabilă să rivalizeze cu cele mai mari proiecte solo ale scenei. Impactul acestei strategii collaborative se traduce imediat prin rezultate comerciale solide. Albumul debutează la locul 4 în Billboard 200 din Statele Unite cu 116.000 de copii vândute în prima sa săptămână, o performanță excepțională pentru un disc purtat de un duo decât de un artist solo. Acesta rămâne apoi pe clasamente timp de nouă săptămâni consecutive, demonstrând o longevitate remarcabilă în peisajul muzical al epocii. În Canada, de asemenea, ajunge la locul 15 în Top 50 Albums și își petrece acolo patru săptămâni, dovedind că această abordare colectivă rezona dincolo de frontierele americane.

Date de sortie

- Date de sortie : 1er juin 2001 - Label : TVT Records, Doggy Style Records, TVT Europe - Titres : 20 - Ouverture / clôture : Intro / Everywhere I Go - Invités : Tha Eastsidaz, LaToiya Williams, Nate Dogg, Soopafly, Suga Free, Tha Angels, Kokane, Bad Azz, Butch Cassidy, King Lou, Kurupt, Mixmaster Spade … - Album précédent : Tha Last Meal (2000)