En Vogue - Born to Sing

Albumul Born to Sing este un manifest sonor, lansat pe 3 aprilie 1990, prin intermediul Atlantic Records, care îmbină diferite genuri, fără a renunța la rădăcinile sale soul. Primul album de studio al acestui quartet, format în Oakland în 1988, după participarea la proiectul FM2 din același an, începe cu o piesă emblematică: Party.

O arhitectură sonoră modernă și hibridă

Această piesă introductivă, care ocupă locul numărul 1 pe disc, stabilește imediat estetica modernă a grupului. Nu este vorba de simple reinterpretări sau de experimente marginale, ci de o arhitectură creată de duo-ul Denzil Foster și Thomas McElroy, împreună cu contribuțiile lui Hughie Prince, Don Raye, Marvin Yancy și Chuck Jackson. Această producție urmărește o modernitate clară, combinând soft hip hop soul, pop, R&B din începuturile anilor 90, rap și new jack swing, pentru a oferi un standard comercial ridicat încă de la lansare. Durata totală este de 51 de minute și 7 secunde.

Ancorarea stilului new jack swing prin Hold On

Pista Party funcționează ca primul punct de plecare al acestei traiectorii. Ea demonstrează cum membrii grupului, inițial concepuți ca un trio de Foster și McElroy înainte de includerea lui Terry Ellis, reușesc să ofere o coerență vocală imediată. Această piesă nu este doar o introducere, ci o declarație de intenție care pregătește ascultătorul pentru o experiență auditivă care alternă între balade bine construite și compoziții cu un tempo mediu. Atmosfera este una de unitate, în care fiecare membru poate prelua rolul de solist pe orice piesă, un plan conceput de producătorii încă de la auditiile din 1988, unde au participat aproape trei mii de femei. Această introducere solistică sau colectivă stabilește tonul pentru un album care trebuie să concilieze moștenirea Suprêmes și a lui Martha and the Vandellas cu energia sunetului urban nou.

Prezența unică a lui Debbie T. în piesa "Lies"

Succesul comercial se manifestă pe Hold On, primul single de pe album. Această piesă a devenit un hit, clasându-se în topurile muzicii pop și RnB, și a ajuns pe locul 1 în topul Hot Dance Music/Club Play. Mai târziu, a ajuns pe locul 5 în Marea Britanie, demonstrând că a avut succes și în cluburile europene. Hold On consolidează genul soft hip-hop soul în topurile americane, demonstrând că viziunea lui Foster și McElroy funcționează perfect. Interpretarea vocală a grupului este evidențiată ca un element important, capabil să concureze cu standardele pop, menținând în același timp o autenticitate RnB care îl diferențiază de producțiile mai generice ale vremii.

Un album de aur și recenziile critice

Într-un album în care armonia vocală este esențială, singura contribuție externă este reprezentată de Lies feat. Debbie T.. Aceasta este singura piesă de pe album care include o colaborare, un element specific care structurează analiza proiectului. Debbie T. apare doar pe această piesă, fiind confirmată în tracklist ca invitație oficială pe piesa Lies. Această piesă, al doilea single de pe album, a ajuns și pe locul 1 în topurile Billboard RnB și s-a clasat printre primele 40 în topurile pop. Este o colaborare tehnică bine structurată, în care invitația completează piesa, mai degrabă decât să fie punctul central, respectând structura flexibilă concepută de producătorii.

Succesul comercial al "You Don't Have to Worry"

Dinamica comercială a acestui album se bazează și pe You Don't Have to Worry, a treia melodie extrasă din acest album. Această melodie a ajuns și pe locul 1 în clasamentul Billboard RnB, consolidând dominația grupului în acest clasament specific. Este parte dintr-o serie de hit-uri care au permis albumului să fie certificat cu aur de către RIAA. Interpretările vocale sunt din nou luate în considerare pentru capacitatea lor de a naviga între emoția baladelor și dinamismul pieselor ritmate. You Don't Have to Worry ilustrează această logică a perfecțiunii tehnice, unde fiecare melodie este concepută pentru a maximiza potențialul comercial, un obiectiv care a fost atins cu succes, chiar dacă au existat unele variații în interpretarea vocală pe alte piese. Astfel, grupul a reușit să mențină o calitate înaltă, explorând în același timp diferite aspecte ale noului sunet urban.

Finalul călătoriei comerciale a acestui album se încheie cu Don't Go, ultima melodie extrasă din Born to Sing. Această melodie a ajuns pe locul 3 în clasamentul RnB, demonstrând că albumul își păstrează forța chiar și în lansările ulterioare. Don't Go ilustrează capacitatea grupului de a crea melodii cu potențial de dans, menținând în același timp identitatea soul care le caracterizează. Aceasta este o piesă care marchează finalul primei valuri de succes a grupului, anticipând o evoluție către alte proiecte, cum ar fi Funky Divas.

Albumul se distinge prin poziția sa strategică în istoria grupului, fiind un punct de legătură esențial între munca lor timpurie și succesul ulterior, de o anvergură. Este primul album înregistrat în studiouri de En Vogue, o formație care a fost creată ulterior, după contribuția lor la proiectul FM2 din 1988. Acest prim pas discografic pregătește terenul pentru o carieră care a culminat cu Funky Divas în 1992, apoi cu EV3 în 1997, Masterpiece Theatre în 2000 și The Gift of Christmas în 2002, înainte de epoca mai recentă, marcată de Electric Café în 2018. Casa de discuri Atlantic Records a identificat foarte devreme potențialul acestui quartet, născut în Oakland, transformând un concept inițial de trio într-un quartet, după audierea tardivă a lui Terry Ellis. Construirea acestui grup se baza pe o viziune precisă: crearea unei unități în care fiecare membru să fie capabil să conducă pe orice melodie, combinând inteligența și voce puternică, în spiritul Suprêmes, dar cu o modernitate inedită. Lista de piese reflectă această ambiție de arhitectură sonoră, unde piesele sunt aranjate pentru a maximiza impactul comercial, explorând în același timp o paletă de genuri, de la hip hop soul blând la new jack swing. Prezența pieselor Boogie Woogie Bugle Boy în poziția a patra sau a Time Goes On în poziția a opta, demonstrează această dorință de a diversifica ritmurile și atmosferele, alternând între balade bine construite și compoziții cu un tempo mediu. Această abordare muzicală a permis En Vogue să obțină mai multe premii la MTV Video Music Awards decât orice alt grup feminin din istoria canalului, cu un total de șapte trofee. Recenziile critice confirmă acest succes: dacă unele piese, precum Just Can't Stay Away și Part of Me, au primit recenzii mixte, datorate execuției, întregul album a fost apreciat pentru imediatism și pentru capacitatea sa de a oferi o alternativă plăcută la genul gangsta rap, care era dominant la acea vreme. Albumul este încadrat de două piese care demonstrează diversitatea alegerilor muzicale: Party la început și Waitin' on You la final. Între aceste puncte, unele piese, precum Just Can't Stay Away și Part of Me, au fost considerate eșecuri de Jose F. Promis, în revista sa pentru AllMusic, deși acesta considera întregul album ca fiind un succes. Dennis Hunt, de la Los Angeles Times, a menționat că unele combinații vocale puteau fi enervante sau disharmonice, afectând câteva melodii, în ciuda unei execuții general pozitive. Daryl Easlea, de la BBC Music, a subliniat, de asemenea, imediatismul și caracterul contagios al discului, considerându-l o alternativă plăcută la scena gangsta rap, care era dominantă în Statele Unite. Kevin Westenberg, de la revista Spin, a elogiat armonizarea fenomenală a fetelor, menționând că nu se mai aude adesea un nivel de perfecțiune vocală de acest gen. Jan DeKnock, de la Chicago Tribune, a subliniat, în final, că fiecare voce era clar auzită, chiar și în momentele dificile ale proiectului. Această recepție critică, nuanțată, dar în general pozitivă, confirmă faptul că Born to Sing este, într-adevăr, un album care a schimbat cursul carierei En Vogue, transformând un grup de girl group într-o icoană de succes, încă de la lansare.

Foaie tehnică

- Data lansării: 3 aprilie 1990 - Etichetă: Atlantic Records - Număr de melodii: 12 (51 minute și 7 secunde) - Început / sfârșit: Party / Waitin' on You - Oaspeți: Debbie T. - Album anterior: Best Of (1970)